Speranta este valul naturii pentru a ascunde goliciunea adevarului.Ea este un soi de fericire...poate chiar principala fericire pe care aceasta lume o ofera.Este ca o clepsidra,cand crezi ca ea sa scurs,se intoarce in favoarea ta, este cea care ne indreapta corabia spre tarmurile fericirii.
Ea nu este un vis,ci un mod de a face visurile sa devina realitate.Speranta nu este convingerea ca lucrurile vor lua o intorsatura buna,ci convingerea ca ceea ce faci are sens indiferent de ce intorsatura iau lucrurile.Este lucrul asezat in suflet, care canta o melodie fara cuvinte si nu se opreste niciodata.Curajul este ca dragostea,se hraneste din speranta.Infernul este acolo unde nu mai exista nici o speranta.
Chiar daca ea este singurul lucru care ramane neincetat in sufletele noastre,speranta reprezinta negarea realitatii,cu cat este mai mare cu atat mai multa dezamagire aduce.
Citat:,,Am si eu o speranta:speranta uitarii absolute.Dar aceasta mai e speranta,nu e disperare?''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu