Evadat in neant

  Daca ar prinde glas agitatia surda din mine ,fiecare gest ar fi o ingenunchere la un zid al plangerii,port un doliu-doliu acestei lumi.Ar fi mai preferabil pentru multi neantul decat cele sapte minuni ale lumii cu tortura lor ,cu tot din lumea asta.
  Alunecarea in neant...caderea in abisul vidului...un lucru atat de comun,totusi atat de nestiut de nimeni.E imposibil de explicat acest fenomen,nu e complex,e atat de simplu,totusi greu de inteles.
 Sa evadam in neant...sa ne lasam corpul singur,si spiritele noastre sa zboare in nefiinta...sa ne eliberam de aceasta lume rece si cruda...si sa ,,zburam'' catre necunoscut...catre un loc nonexistent...dar mereu prezent...Macar pentru o clipa sa simtim neantul...sa simtim nonexistenta..sa vedem cum e sa fii inexistent,totusi acolo...